Descriere : Fara suferinta, cum am putea sti ce e bucuria?
Isi vor aminti oamenii de mine?
Ce sens are viata mea?
Ce vreau sa las in urma? Desi un medicament miraculos i-a prelungit viata, Hazel Grace Lancaster, in varsta de 16 ani, are impresia ca de cand se stie a fost „in faza terminala“. Insa atunci cand fermecatorul Augustus Waters, suferind si el de aceeasi boala cumplita, apare la intalnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisa. Spirite inrudite, impartind acelasi farmec si acelasi simt al umorului, Hazel si Gus incep o cursa contra cronometru in care invata ce inseamna sa iubesti.
Parere: Pentru inceput nu am fost tentata de acest roman, auzisem multe pareri bune insa ceva ma tinea in loc din a incepe sa il citesc, eu personal, nu sunt o fana a dramelor si nu imi sa plang la filme / carti. Ce stiam despre aceasta carte? Stiam ca este trista, iar asta clar nu ma atragea. Dar odata cu premiera filmului la noi astfel am decis sa o citesc si m-am indragostit inca de la primele pagini de ea. Cartea este foarte profunda, este prima carte a lui John Green pe care am reusit sa o citesc si mi-a placut pentru ca acest autor a abordat un subiect mai delicat, acesta reprezentand bolnavii de cancer si traumatismele lor, modul prin care acestia trec prin viata optimisti si cu zambetul pe buze.
Sentimentele pe care le transmit cele doua personaje ce se lupta cu cancerul sunt foarte puternice reusind sa ne miste, ne fac sa ne bucuram pentru povestea de dragoste ce o traiesc si sa ne simtim capabili pentru moment, ne certam cu soarta care intr-o zi ii va desprati, iar atunci noi nu ne vom mai putea bucura de povestioarele lor. Personajele sun superbe, pentru ca pentru simplul fapt ca sunt niste luptatori care isi doresc sa fie normali, Hazel este personajul din perspectiva caruia este povestita acțiunea aceasta are 16 ani si metastaza la plamani, iat Augustus este tanarul inteligent, amuzant grijuliu, optimist ce se indragosteste de fata. Relatia celor doi are suisuiri si coborasuri atat fericire cat si deprimare, un adevarat uragan de sentimente. Dupa ce am trecut de mai bine de jumatate din carte nu realizam unde este acea parte trista de care ma tot feream, dar apoi a aparut si partea cu adevarat tragica ce mi-a stricat toata ziua, ceu chiar voiam sa vad cum traiesc fericiti pana la adanci bartameti sa ma bucur ca au scapat de boala si totusi nu a fost asa. Cartea este usor de citit prin simplitatea cu care John Green a redat acțiunea iar asta mie mi-a placut mult din acest punct de vedere a fost simplu sa ma familiarizez cu personajele. Mi-a placut mult si faptul ca acesata carte nu se bazeaza pe dragostea celor doua personaje ci pe povestile lor de viata. Eu recomand aceasta cartea tuturor, merita citita deoarece primim o adevarata lectie de viata.
Citate: “Viata nu e o fabrică de îndeplinit dorinte.”
“Ar fi un privilegiu să am inima frântă de tine.”
„- Sunt îndrăgostit de tine si nu am chef să îmi refuz simpla plăcere de a spune lucruri adevărate. Sunt îndrăgostit de tine si stiu că iubirea e doar un strigăt în neant si că uitarea este inevitabilă si că suntem cu totii condamnati si că va veni o zi când toată munca noastră se va fi prefăcut în pulbere și știu că soarele va înghiti unicul pământ pe care-l vom avea vreodată si sunt îndrăgostit de tine.”
" E o metafora, intelegi? Pui lucrul ucigător drept intre dinti, dar nu-i dai puterea sa-si înfăptuiască omorul. "
"Sunt un montagne-russe care doar urca."
"Poate că bine va fi mereul nostru.”
Nota: 4/5
Ecranizare:
PS: Am gasit poza asta, iar acum mi-am dat seamă ca nu suntem singurii afectati de povestea lui Augustus si a lui Hazel, se tăia ca Actorul Keegan Allen care joaca in "Pretty Little Liars" a citit cartea. Iar aceasta este reactia sa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu