joi, 6 noiembrie 2014

Recenzie~Fetita prietenei mele de Dorothy Koomson

Despre: Fetita prietenei mele (2006) este cel de-al treilea si cel mai apreciat roman de pana acum al lui Dorothy Koomson, o carte in egala masura amuzanta si emotionanta despre prietenie, tradare, iertare si moarte, dar si despre dificultatile adoptiilor interrasiale.
Cand Kamryn Matika, o tanara de culoare, descopera ca logodnicul sau a inselat-o cu prietena ei cea mai buna, blonda si dragalasa Adele Brannon, ba mai urmeaza sa aiba si un copil, decide sa rupa orice legatura cu ei si sa nu-i mai vada niciodata. Dar cand Adele ii scrie din spital ca s-o anunte ca nu mai are mult de trait si s-o roage s-o adopte pe fiica ei, Tegan, Kamryn se vede nevoita sa-si revizuiasca drastic optiunile. Cu o slujba solicitanta si o viata sociala bogata, o fetita de cinci ani este ultimul lucru care-i lipseste. Este Kamryn pregatita sa devina mama, mai ales ca Tegan ii aduce aminte de cel mai dureros episod din existenta ei? Si, daca da, este Tegan pregatita sa o accepte? Impreuna, vor porni intr-o aventura care le va ajuta sa se cunoasca nu doar una pe cealalta, ci si fiecare pe sine in moduri pe care nu le-ar fi prevazut niciodata.

Parere: Regret faptul ca nu am citit cartea aceasta mai repede, am lasat-o pe raft sa astepte momentul potrivit... Iar acel moment a venit! Mi-am cumparat-o mai mult datorita pretului, desi povestea este foarte draguta nu aveam curaj sa o incep deoarece este destul de trista la inceput.
 In "Fetita prietenei mele" este prezentata o alta fata a chic-lit'urilor una mai putin vesela, cu mai putin glamour si sclipici, care denota ca trebuie sa traiesti viata la maxim, dar si ideea ca fiecare clipa este importanta. Am citit aceasta carte foarte usor, fiind o lectura destul de fresh, o carte pe care nu am putut-o abandona prea usor. Atunci cand am decis ca este momentul potrivit pentru a o citi, ma asteptam la un subiect cu totul plictisitor care sa ma irite insa nu a fost asa. Am apreciat lejeritatea autoarei , personajele cartii erau bine conturate, mi-a placut la nebunie Kamryn, deoarece a reusit sa "ingroape trecutul" si sa invete sa traiasca alaturi de un copil desi nu si-ar fi dorit unul.mi-a placut cum a fost abordat in aceasta carte subiectul greutatii adoptiei interrasiale si dificultatea cresterii unui copil. Tegan este un copil inteligent, puternic, dulce, timid care usor, usor reuseste sa se obisnuiasca cu un nou mediu de trai si cu o mamica noua. Apare si obisnuitul cliseu, triunghiul amoros care mi se pare ca strica toata splendoarea cartii (dupa ce totul se rezolva, autoarea decide sa adauge un triunghi BLEAH) si nenumaratele  decizii proast luate de personaje pe parcursul cartii. Finalul a fost unul fericit, toate lucrurile reusind sa se rezolve de la sine.
Cartea are un atuu care m-a artas de la inceput acesta fiind aspectul si marimea  cartii, deoarece este una usor de luat in geanta. Desi este o poveste trista eu o recomand pentru ca este emotionanta, interesanta si la un pret bun.

Citate:  "Promiti, promiti, in vecii vecilor, amin?"

"M-a luat in brate si eu am cedat. M-a codus in pat si a stat cu mine toata noaptea, tinandu-ma in brate, mangaindu-mi parul, in timp ce oscilam de la tacere la suspinare."


Nota: 3.5/5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu