Recenzie~ Inainte sa adorm de S.J. Watson

 Despre: In fiecare dimineata, Christine se trezeste fara sa stie cine este. De indata ce adoarme i se sterge orice amintire. Pana si sotul ei, Ben, i se pare un strain, care ii explica in fiecare zi cine este, ce s-a intamplat pana acum si cum a devenit amnezica. Incurajata de doctorul ei, Christine incepe sa tina un jurnal al amintirilor din acea zi. Doar ca, intr-o buna zi, deschizandu-l, descopera ca a scris in el ceva straniu: “Sa nu ai incredere in Ben”. Dintr-odata, incepe sa puna sub semnul intrebarii tot ce i-a spus sotul ei pana atunci.
Oare ce tip de accident a adus-o in aceasta stare?
In cine sa aiba incredere?
De ce ar minti-o Ben?
 Parerea mea: Probabil ca inainte de aceasta carte credeam ca cea mai crunta intamplare in viata unui om este sa isi piarda persoanele dragi, familia, acei oameni ce il inconjoara si il sustin sa mearga mai departe. Insa apoi am realizat ca amintirile ne definesc, nu stiu ce m-as face fara amintiri nu cred ca m-as mai putea numi om . Si astfel am inceput sa consider amnezia o boala destul de grava, in cazul Christinei boala de care sufera este cu totul inspaimantatoare, protagonista depinde de cei din jur care sunt nevoiti sa ii povesteasca zi de zi ca este amnezica dar si cum a ajuns in stadiul acesta, astfel fiecare zi se repeta la nesfarsit, viata ei fiind definita de cuvantul suferinta. Christine trece prin clipe dramatice in care incearca sa deoasebeasca adevarul de minciuna deoarece jurnalul pe care se bazeaza in prezent viata sa ii contrazice povestile lui Ben pe care se bazeaza fiinta ei, iar atunci eroina incepe sa se intrebe daca Ben ii relateaza intotdeuna adevarul.
 Romanul lui S.J. Watson este un Thriler psihologic, foarte reusit intrigant, tulburator incarcat cu suspans. Imi doresc de ceva timp sa citesc "Inainte sa adorm"  si trebuie sa mentionez faptul ca romanul este mai putin interesant decat ma asteptam, pentru inceput autoarea relateaza intemplarile din nou si din nou, pana cand personajul isi pune cat de cat ordine in ganduri, iar asta la un moment dat devine plictisitor. Dar pe la mijlocul cartii cand Christine este stapana pe amintiri cartea devine intriganta deoarece personajul incearca sa inteleaga ce i se intampla si isi dea seama ca amnezia nu este cea mai mare problema din viata ei. Am citit foarte usor cartea, probabil pentru ca este un gen pe care nu obisnuiesc sa il citesc foarte des mi s-a parut putin plictisitoare desi lecturarea ei a fost usoara. Romanul seamana cu un puzzle in care indiciile si amintirile reprezinta piesele necesare pentru rezolvarea lui. Ideea cartii este originala, iar faptul ca autoarea s-a ajutat de intamplari reale din viata unor amnezici mi s-a parut genial. Totul este aproape perfect in cartea asta pana cand dam de final, la o carte atat de bine scrisa  finalul mi s-a parut ratat, pentru ca actiunea de final este foarte scurta in comparatie cu toate intamplarile din carte, se termina prea repede iar asta face cartea sa para incompleta.Va recomand aceasta poveste cutremuratoare cu o coperta superba care se poate citi foarte repede si usor cu acelasi entuziasm cu care am facut-o noi.


Citate: ’’M-am născut mâine, astăzi trăiesc, ziua de ieri m-a ucis.’’ (Paviz Owsia )

„Mâine? Dar n-am niciun mâine, mi-am zis în sinea mea. Tot asa cum n-am niciun ieri.”

„M-am înfiorat când mi-am dat seama că mai trecusem prin toate astea. Pentru el, suferinta nu e nouă- a avut timp să sedimenteze în el, să devină parte din fundatia lui, astfel încât să nu-l mai zdruncine.
Doar suferinta mea e nouă zi de zi.”

„Ce este omul, dacă nu o acumulare de amintiri?”

„Întotdeauna e mai usor să faci un lucru după ce l-ai făcut o dată.”

Nota: 4.50/5

Ecranizare: