In Anglia zilelor noastre, vrajitorii traiesc la un loc cu oamenii: Vrajitorii Albi, care sunt buni; Vrajitorii Negri, care sunt rai; si Nathan, in varsta de saisprezece ani, fiul unei Vrajitoare Albe si al celui mai temut Vrajitor Negru.
Tinut captiv intr-o cusca, Nathan trebuie sa scape inainte sa implineasca saptesprezece ani, cand va primi trei daruri de la tatal sau si va deveni el insusi vrajitor — iar daca va gresi, va muri.
Incercarea lui Nathan de a-si gasi tatal devine o lupta crancena pentru supravietuire, cu provocari la tot pasul si in care binele si raul se dovedesc mult mai complicate decat si-ar fi imaginat.
Parere: Daca imi cititi blogul stiti ca sunt o fana a cartilor fantasy/SF si ca imi doream de mult mult timp aceasta carte care m-a atras de cand a aparut pe piata romaneasca are o coperta superba si un sinopsis care te face sa vrei mai mult asa ca intr-un final mi-am cumparat-o.
Imi pare rau de la inceput ca aceasta recenzie va fi negativa deoarece cartea incepe promitator insa pe parcursul ei actiunea si totul se duce de rapa. Ideea carti este foarte interesanta felul in care sunt impartiti vrajitorii si examenele la care este supus Nathan (personajul principal) pentru a afla ce fel de vrajitor este, sunt bine gandite. Dar pe parcursul cartii acel ceva ce te face sa continui sa citesti se pierde, dispare. Dupa ce am citit trei sferturi din carte, a inceput sa ma plictiseasca iar personajul principal sa ma deranjeze si asta nu e bine...Cruzimea este unul dintre motivele pentru care personajul principal ma enervat existau unele momente in care eram uimita de ce era capabil si de felul in care trata situatia sa, fiind indiferent la raul pe care il facea celor din jur dar si propriei persoane.
Personajele sunt bine conturate iar pe parcursul cartii primim destule informatii cu ajutorul carora ne familiarizam cu ele. Insa actiunea lipseste pe alocuri si asta este destul de deranjant . Am fost surprinsa de felul in care autoarea se joaca cu elementele fantastice si faptul ca aceasta poveste cu vrajitori nu este una clasica am apreciat lipsa triunghiului amoros. Finalul a venit neprevazut, a fost atat de fad incat m-am uitat daca nu lipsesc cateva pagini care sa ma lamureasca. Din partea mea are o bulina alba deoarece autoarea a fost originala si asa cum am citit si pe un alt articol toti cerem carti ca "Jocurile Foamei" "Harry Potter" "Divergent" si astfel toate cartile seamana intre ele deci dupa parerea mea ar fi bine sa fim deschisi si la ceva nou si original.
In cazul recomandarii depinde de gusturi, eu va spun sa o cititi iar apoi sa va spuneti parerea mai jos in comentarii.
Citate: ”Smecheria cu nepasarea e cheia, alta nu mai e în orasul acesta. Numai că nu e un oras. e o cuscă lângă o casă de tară înconjurată de dealuri, copaci si văzduh.
E o cuscă din care nu te scoate decât o singură smecherie.”
”Cea mai bună metodă de a afla dacă un om e de încredere, e să-i acorzi toată încrederea ta.”
Nota: 3/5
Nu stiu de ce se spune ca este o capodopera ca Jocurile Foamei, Harry Potter si Divergent. Nu se compara cu nici una. Daca ar fii sa se compare, s-ar compara cu Harry Potter, ca doar au acelasi subiect- vrajitorii. Dar cu siguranta HP e mult mai faina ca aceasta carte (desi nu am citit decat primele 2 volume, shame on me). Stii cum e, gusturile nu se discuta. Vad ca noua nu ne-a prea placut cartea, dar poate altora li s-a parut foarte frumoasa. Cert e ca pe mine nu m-a convins sa-mi i-au si a doua carte. Imi pare rau Sally Green, poate data viitoare cu o alta serie... :))
RăspundețiȘtergereAtat Jocurile Foamei cat si Harry Potter sunt carti foarte bune (mai bune ca Jumatatea Rea). Desi cartea lui Sally Green are un subiect interesant o coperta superba si un titlu bine gandit, actiunea este fada, dupa mine ar fi avut potential.
Ștergere