Recenzie~Ultimul Avanpost de Lavinia Calina

Despre:  Al treilea Razboi Mondial a luat sfarsit, iar Romania anului 2046 este Regat. Logodita cu printul Alex si fiica a Ministrului de Interne, tanara Diane traieste o viata luxoasa si lipsita de griji, ocupata cu discursuri, dileme cu cea mai potrivita garderoba a zilei si pastrarea aparentelor cuplului regal. Printre petreceri, calatorii obositoare, speech-uri invatate pe de rost si accesele de furie ale printului, Diane contempla fara prea mult entuziasm un viitor previzibil. Insa viata i se schimba complet intr-o singura noapte, atunci cand este rapita de catre un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritara a regatului intruchipeaza raul absolut. Actiune, rasturnari neasteptate de situatie, intrigi, romance – itele unei povesti in care eroina invata doua adevaruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au intotdeauna consecinte.
 Va reusi Diane sa risipeasca misterul si, mai ales, va reusi sa descopere in final care este adevarata ei identitate?

  Parerea mea: Mi-am dorit foarte mult acest roman,  pentru ca este un roman distopic scris de o autoare romanca dar si pentru ca am ramas printre ultimele bloggerite care nu a citit cartea. Ce pot sa spun pentru inceput este ca mi-a placut mult, toate elementele distopice au fost foarte bine gandite, povestea este originala si am apreciez faptul ca autoarea a decis ca actiunea sa se petreaca pe teritoriul Romaniei. Romanul a reusit sa imi capteze atentia subiectul fiind unul interesant, modul in care a fost redactat m-a surprins, fiind foarte lejer si usor de citit. Cartea a reusit sa ma prinda astfel incat sa nu o las din mana pana ce nu o termin. Romanul te tine in suspans pentru ca este plina de secrete si minciuni ce sunt descoperite incet, incet alaturi de protagonista, fiecare indiciu te lasa fara cuvinte.
   Personajele sunt foarte bine conturate, mi-a fost foarte usor sa ma pun in pielea Dianei, care m-a fascinat inca de la inceput, o adevarata eroina, care se lupta cu scopul razbunarii . Trebuie sa recunosc ca probabil am fost printre singurele cititoare care il placeau pe Alex intr-o proportie destul de mare la inceputul actiunii, insa dupa ce am reusit sa il cunosc mai bine am decis sa ma "sterg" de pe lista lui de fane, daca se poate spune asa. Si astea nu sunt toate personajele cartii, Lavinia a creat o adevarata lume plina de personaje fascinante ce au rolul de a completa actiunea intr-un mod unic. Cartea asta a reusit sa ma puna pe ganduri, de multe ori mi-am imaginat o lume a viitorului, o lume mai buna, dar daca aceasta lume involueaza din punct de vedere al starii societatii si dintr-o lume mai buna devine o lume mai saraca in care libertatea de exprimare si toate aceste beneficii dispar. Cum ar fi?
  Distopiile sunt preferatele mele iar romanul Laviniei este intr-adevar unul bun, care merita citit de oricine, pentru ca din perspectiva mea autoarea a incercat sa "fuga" de clisee bazandu-se pe adrenalina si suspans iar romanticul fiind prezent mai putin in comparatie cu alte carti renumite, de asemenea mi-a placut fapul ca nu exista acel triunghi amoros vesnic intalnit in romane ce strica povestea. Asadar "Ultimul avanpost" isi merita toate laudele, merita sa fie cat mai cunoscut si citit, mi-ar placea sa vad si o ecranizare a cartii in viitor. Nu m-am putut abtine si am citit si volumul al doilea la care va aparea o recenzie, pana atunci tot ceea ce as putea sa va spun este sa cititi cartea pentru ca merita.

Citate: ”Ai avut vreodată cosmarul acela groaznic în care te cufunzi în întuneric, în care te simti pierdut, rătăcit, cosmarul acela în care alergi si alergi, te zbati, încerci să fugi, să o iei la goană, dar nu faci nicio miscare? Cosmarul în care simti cum se apropie pericolul, în care toate simturile tale sunt în alertă si esti constient că trebuie să faci ceva până nu e prea târziu, însă nu poti clinti un muschi? Cosmarul acela în care frica te macină, corpul îti paralizează și singurul lucru pe care îti vine să îl faci e să tipi după ajutor, asta dacă ai mai avea forta să deschizi gura? Ei bine, eu îl am aproape în fiecare seară.”

„Sunetul pe care îl face un glont când străpunge pielea e îngrozitor, oribil, grotesc, e surd, difuz, dar dacă te concentrezi, poti să îl distingi. Un poc, glontul intră, iar viata iese din corp. E chiar simplu, dacă stai să te gândesti. Dar să auzi vreo zece astfel de sunete unul după altul, e insuportabil, macabru, oricât de tare ai fi, te poate zgudui din temelii.”

"- Omul când vine pe lume are pe el doar pielea, pe parcursul vietii depinde doar de el dacă se leagă cu propriile lanturi sau îi lasă pe altii să îl lege cu ale lor."

Nota:4/5